Cu toții știm că sărbătorile sunt momentul perfect pentru a petrece timp alături de cei dragi. Cu oamenii cu care nu ne vedem atât cât ne-am dori, dar pe care îi purtăm mereu în suflet. Ei bine, ce faci atunci când perioada sărbătorilor te găsește la mii de kilometri distanță de casă și de familie? În acest articol vei afla cum a trecut Maria printr-o astfel de experiență și ce impact a avut asupra ei.
„Ce poate fi mai frumos până la urmă decât să fii vulnerabil și puternic? Măcar așa de câteva ori în viață.”
Maria a petrecut un semestru în Portugalia în anul 2023, prin programul Erasmus. La început nu a fost ușor. Pe lângă distanța față de casă și tot ce îi era familiar, cazarea în care a locuit timp de câteva luni a pus-o cu adevărat la încercare. Cu toate acestea, pentru ea, experiența Erasmus a ajutat-o să se conecteze cu cea mai vulnerabilă parte a ființei sale și să se îndrăgostească.
A fost o experiență destul de plăcută, un test de reziliență, am învățat multe despre flexibilitatea și tăria de care pot da dovadă. Cazarea nu a fost cea mai bună experiență. Aveam gândaci în casă, sute de gândaci ca să fiu mai specifică, mucegai extrem de invaziv, ne ploua într-un colț din apartament și nu existau calorifere așa că făceam cu schimbul cu radiatorul eu și colega mea de apartament și uneori mai dormeam și cu gecile pe noi.
„Portugalia m-a conectat foarte puternic cu România”
Pentru Maria, perioada sărbătorilor din acel an a fost una plină de dor și nostalgie. Fiind și aproape de finalul semestrului, oboseala acumulată pe parcurs și frigul care o înconjura au constituit atmosferă Crăciunului pe care l-a petrecut singură.
Nu îmi era neapărat dor de oameni în general, ci de ai mei și de tărâmul ăsta mistic care a șlefuit vrând-nevrând cine sunt. Îmi amintesc că în ultima noapte de dinainte să plec am văzut filmul White de la Krzysztof Kieślowski. Și cred că rezumă foarte bine cum m-am simțit în iarna aceea.
Deși a fost singură de Crăciun, întrucât colega ei de apartament plecase acasă întorcându-se de Revelion, Maria spune că s-a bucurat de acel moment de singurătate deoarece pentru ea „singurătatea măcar presărată ocazional e importantă”.
M-am simțit ciudat. Dar am știut că e un ciudat necesar. Portugalia mi-a arătat multe. E o experiență care m-a lovit destul de tare, dar pe care aș repeta-o fără să stau pe gânduri. M-a maturizat. Și cred că momentele alea de singurătate de care am spus, care au venit pe nepusă masă și destul de violent, au făcut explozia să aibă loc și să mă lovească o realitate cu atât mai bine conturată în ziua de Crăciun. Și apreciez autenticitatea acestui moment profund.
„A fost o zi obișnuită, cum sunt, de altfel, cele mai neobișnuite zile”
Sentimentele pe care circumstanțele în care și-a petrecut ziua de Crăciun sunt complexe și, mai important, sunt doar ale ei. Ale fetei care a reușit să vadă și să simtă lucruri pe care nimeni altcineva în afară de ea nu le va surprinde vreodată.
Ziua de Crăciun a fost ca un ; (punct și virgulă) – pauza mea interioară nu a fost chiar cât o virgulă de scurtă, dar nici cât un punct de lungă și de solemnă. Ziua de Crăciun din 2023 a avut exact durata perfectă, a întruchipat echilibrul dintre a simți și a străpunge simțirea pentru a merge înainte. Momente de continuitate autentice, poate, în care nu negi ce simți, ba chiar vezi ceea ce simți ca pe ceva frumos, dar nu lași frumusețea acelui ceva să te împietrească. Ce vreau să spun de fapt e că ziua de Crăciun a fost bună. A fost exact cum îmi place mie sa fie o zi. Reală. Și eram și îndrăgostită. Deci cred că răspunsul e perfect.
Întreaga experiență a fost una transformatoare. De la camera infestată de gândaci și mucegai și până la a se îndrăgosti, toate aceste momente fac parte din cine Maria este astăzi. Mai mult decât atât, semnificația cuvântului „acasă” a căpătat un sens inedit:
Acasă pentru mine a început să fie despre echilibru. Sunt un om cu un mecanism simplu: trebuie să umblu și să vad, ca un copil curios, dar să am un loc care mi-a fost rădăcina, și în care sper să mă pot întoarce mereu cand nu mai știu încotro e acasă, decât cu sufletul.
