Cum s-a născut dragostea pentru muzica populară
Nu întotdeauna pornim direct pe drumul pe care suntem meniți să-l urmăm, însă orice direcție am urma, cu siguranță vom ajunge într-un final la ceea ce ne este destinat să facem. Așa a început și povestea Ancuței care, venind dintr-o familie de cântăreți talentați, a avut dintotdeauna ureche muzicală. Deși la început îi plăcea mai mult muzica ușoară, dragostea pentru muzică populară a venit la doi ani după moartea fratelui ei.
Am simțit pur și simplu, o chestie venită natural, că îmi place foarte mult să cânt și în special doine, să doinesc. Eu, înainte, nu cochetam atât cu doinele și cu muzica populară și acum, cel mai tare îmi plac cântecele doinite.
„O întâmplare” a făcut ca Ancuța să ajungă la școala de muzică Regina Maria din Alba. Atunci când o profesoară a descoperit cât de talentat era fratele ei, cu doi ani mai mare decât Ancuța, aceasta le-a sugerat părinților să îl ducă la o școală de muzică. Deși ea urma să meargă la o școală cu profil de limbi străine, în Cugir, destinul avea alte planuri pentru ea.
Pentru că eram mici părinții mei au zis că ar fi bine să ne dea pe amândoi la aceeași școală pentru că vremurile de atunci erau un pic mai grele și ar fi fost mai dificil să ne viziteze pe amândoi în două orașe diferite. Astfel, destinul meu a făcut să încep școala de muzică din clasa a 5-a. Acea întâmplare mi-a schimbat „puțin” traiectoria vieții.
Primele amintiri, primele concursuri, primele emoții
Primele amintiri legate de muzică sunt din școala primară, atunci când învățătoarea o ruga mereu pe ea, dintre toți colegii, să cânte pentru că îi plăcea foarte mult să o asculte.
Și pe urmă, când am fost un pic mai mărișoară, când tatăl meu, care avea o formație, cânta la nunți, eu cântam muzică ușoară cu un coleg de-al lui care era chitarist. Cam astea sunt primele mele amintiri.
După 4 ani de clarinet la școala de muzică Regina Maria, Ancuța a urmat mai apoi un liceu de muzică trecând, în clasa a 11-a la canto popular și a continuat să își fructifice talentul și la facultate. Atunci a fost și momentul în care munca depusă și dăruirea sa i-au adus primele premii.
La începutul facultății, am început să particip la niște concursuri de muzică populară, unde am avut și norocul să iau câteva premii mari.
Doine de suflet
De multe ori nu aflăm câtă muncă este depusă în crearea unui cântec, însă fiecare astfel de piesă, cu emoțiile pe care reușește să le transmită, conține o bucățică din acel artist. Așa ajung ei să trăiască veșnic, prin arta pe care o creează și care nu va muri niciodată. Un astfel de cântec despre care Ancuța spune că o reprezintă este chiar ultima piesă lansată, „Trece viața omului”.
Este un cântec despre viață, mai lin, și se numește „Trece viața omului”. Cumva simt că pe mine mă reprezintă cântecele astea mai sensibile, mai de suflet.
Greutăți, putere și un drum care continuă
Cu toții ne confruntăm cu diferite dificultăți pe parcursul vieții, dar acestea au rolul de a ne face mai puternici și de a ne ajuta să ne dezvoltăm. Pe parcursul carierei sale muzicale au existat astfel de dificultăți, de la marile emoții de la concursuri, unele nedreptăți inevitabile, și până la moartea fratelui său care a afectat-o foarte tare.
Eu am fost o fire mai sensibilă și am acumulat anumite trăiri care, la un moment dat, și-au pus amprenta și m-au afectat în cariera muzicală, dar am încercat să nu mă las doborâtă de emoții și de problemele din spate și am trecut și peste acestea.
Cu toate acestea, greutățile cu care s-a confruntat nu au făcut decât să o facă și mai puternică, iar acest lucru poate fi observat în multitudinea de proiecte care o vor ține ocupată în următoarea perioadă. Fie că vorbim de videoclipurile muzicale pe care urmează să le filmeze, de cântecele care urmează să fie finalizate sau de cele care sunt doar în stadiul de idei, puteți afla mai multe despre acest progres urmărind paginile de Facebook și de Instagram ale Ancuței.
Acum viața mea s-a așezat un pic mai bine pentru că încep copilașii să crească și cumva sunt mai liniștită să mă ocup de muzică pentru că o perioadă n-am avut ce să fac și oarecum am avut o sincopă din cauza asta.
„Totul e despre a încerca”
O lecție importantă care reiese din această poveste este că nu trebuie să ne facem griji că nu suntem pe drumul cel bun pentru asta nu este adevărat. Cu toții ne aflăm pe propriul drum, însă uneori ne abatem pe niște poteci lăturalnice. Nu poți ajunge să faci ceea ce îți e dat dacă nu încerci și dacă nu greșești, însă e foarte important să înveți din acele greșeli. Astfel, am rugat-o pe Ancuța să ofere chiar ea un sfat tinerilor care își doresc să aibă o carieră în muzică:
Cel mai important este să încerci atâta timp cât îți și place. În orice domeniu există și părți bune și părți mai puțin bune, și părți grele și părți ușoare. Tinerii ar trebui să nu se lase descurajați de părțile mai puțin plăcute sau mai grele și i-aș îndemna să muncească pentru visul lor.
Dacă v-a plăcut această poveste, lăsați-vă inspirați și de cea a lui Rareș care vorbește despre un sport foarte frumos, dar prea puțin cunoscut sau de cea a lui Eduard care întărește ideea că niciodată nu e prea târziu să faci ceea ce iubești.
